Poze din zzz:::...Anime722...:::zzz

aq pun q hiei :rotfl: :rotfl: :rotfl:
15 septembrie 2007
draga sa nu-l mai ascult pe kurama cat

Aq pun q Hiei :rotfl: :rotfl: :rotfl: 15 septembrie 2007 Draga jurnalule, Aminteste-mi sa nu-l mai ascult pe Kurama cat oi mai trai! Dupa o gramada de rugaminti, in sfarsit m-am indurat sa merg la scoala. Stateam in banca cu o fata pe nume Anca ( adica eu, povestitoarea, nu Hiei) si ma scoatea din minti! Adica ma poreclea tot timpul "trei ochi" si mai erau niste copii care imi cereau tot timpu autografe si mai mult se luau de inaltimea mea. M-am saturat! sa vezi, uramtoarea ora era de desen. Mi-au dat o pensula si culori in mana si o hartie alba si mi-au zis sa pictez, ce-o mai fi si aia. -Pictatul este o arta frumoasa, zicea profu, prin ea se traduce punerea petei de culoare pe hartie cu ajutoru pensulei. -Bine, si eu ce trebuie sa pictez? -Picteaza ce simti tu. -Bine. Am pictat ce am simtit si i-am aratat profului. -Ei? Cum e? Ce ziceti de asta? -Esteeee...foarte interesantaaa....dar...asta simti tu? -Da. Sufletul meu este in intregime negru ca si foaia asta. -Bine...mai picteaza si altceva pe fondul asta. Am luat foaia si am aruncat-o pe geam, dupa care am coborat la parter, am luat-o si ma-m intors in clasa. -Ceee??? Domnule Hiei! Ce...cum...unde...de ce ati aruncat coala pe geam? -Deoarece e o tampenie sa ma chinui sa fac asta cu pensula, am aruncat foaia pe geam si s-a pictat singura cu noroi. Vedeti? Sufletul meu simte un amestec de sentimente, aici dupa cum vedeti e un amestec dintre negru si maron, o culoare idioata si cretina ca si Kuwabara, dup parerea mea... Se ridica Kuwabara si urla: - Sa vezi tu dupa ore! Nici tu nu mi-ai placut niciodata! Parca ti-ai bagat degetele in priza incarcata cu parul ala tepos! -Dupa cum va spuneam, d-le prof, ce crdeti despre asta? -Ah! Oribil! Ma raneste! -Da, ma rog, io ma-m carat...ce scoala idioata! Astfel, dupa ce am avut oribila exprienta a scolii, m-am dus pe un teren de baschet unde copii jucau acest joc al mortii, si o sa va spun imediat de ce este asa. In preocuparea lor idioata, eu mergeam printre ei incercand dsa-mi croiesc drum printre aceui copii inalti ca prajinele, de te uitai la nori si tot ti dse pareau mai jos decat ei. -TU, piticotule, ce faci , da-te din drumul nostru! -Hummmmmm!!! Marele Dragooooooooooon! -Woa, mai usor, piticanie, daca voiai sa joci, trebuia doar sa ceri! -Nu vreau sa joc acest joc al mortii. Ma irita. Sa nu-mi mai stati in cale. Apoi o iau in jos pe autostrada si ajung acasa, unde vine mama: -Hieiiii! O, ce mai face astazi prajiturica mea arsa? -Mama, chiar n-am chef... -O, ba da, ai! Mergi iute si ia niste faina sau nu mai fac prajitura mea speciala. -Da, mama... Astfel, merg spre magazinul din colt si iau o faina. -Copile, nu poti sa ceri o faina, ceri o punga cu faina, imi zice vanzatorul pe un ton sarcastic. -Ma rog, o punga cu faina. -Ai uitat sa spui te roooog! -Putin imi pasa. Haide, da-mi acuma sau o sa vezi tu ce inseamna sa te pui rau cu mine. -Keh.... Iau...o punga cu faina si merg acasa, ii dau faina mamei si merg la mine in camera, sa-mi plang singuratatea. -Hieeeeei! -CE mai este? -Am ars prajitura, te mai duci o data sa iei faina? -Las-o asa arsa, nu ma mai duc afara nici spanzurat. -Am auzit ceva? -Acuma ma duc, mama! Mergand eu asa pe strada, ghiciti de cine dau! De Yukina! -Surioara! Of, ce dor mi-a fost de tine! VIno sa te imbratisez,of, ce dor mi-a fost de tine! -Ce? Aaaa! Fratioare! Of, sa vezi prin cate am trecut la magazinul de haine! Nu stiam ce rochie sa aleg, a fost asa de stresant, incat a inceput sa ma doara capul si sa delirez... -Stai linistita, acuma esti langa fratiorul tau mai mare! Piticoooo! Esti asa de mica, incat tre sa te urci pe scara k sa speli pe jos! hahahahaha! -Ce fratior rau esti, o sa te spun lu mamaaaa!!! -Ah...esti cea mia buna surioara, o sa-ti cumpar cate acadele vrei tu! ...daca nu ma mai spui mamei! -Desigur! Cand o zbura porcu! -Atuncea spune la revdere la acadele! -Oricum mama face prajitura in seara asta ! teapa! -Of, mereu ma prinde cu asta... Am ajuns lla magazin! -Dati-mi o... -Punga de faina! -Desigur, vad ca de data asta ai venit cu micuta ta prietena! -Nu e prietena mea, e sora-mea si e o pacoste! -aha...Uite-ti faina, face 2 yeni. -Mersi. Sayonara. -Hiei, de ce iei faina? ma intreaba Yukina. -Pt prajitura mamei, cine zicea mai devreme ca stie ca mama face prajituri astazi! Dupa cina si restul, a venit vremea sa ne culcam! Desigur, ca de obicei, a trebuit sa impart patul cu sor-mea! Nene, asta sforaia mai rau ca Yusuke astazi in ora de mate! *** 16 septembrie 2007 Draga jurnalule, In viata mea n-am patit asa de rau ca astazi! Trebuia s-o dam pe Yukina la scoala si mama m-a trimis sa-i cumpar uniforma! Asa am colindat o zi intreaga magazinele de haine, iata cum a decurs: -am mers la primul magazin care ne-a iesit in cale -Yukina a inceput sa se manifeste ca un animal, zicand: -Hiei, ia-mi-o p-asta, te rog Hiei! -Nu intelegi piticanie, ca nu pot sa ti-o cumpar, iti este pre mare pentru micimea ta! -Dar eu o vreau pe astaaaaaaaa!!!! te spun lu mama!!!! -Poti sa ma spui si lui Koenma, nu ti-o cumpar, o sa-ti fie prea larga, vrei sa te impiedici in maneci si sa vii meru in nas? -Nu, dar imi place cum arata! -sSi mie imi place cum arata costumul ala de acolo ci maiou si panatloni lungi, dar pot sa mi-l iau? -Ooof! ce zici de asta, Hieiiiii! Uite ce frumoasa e! -Iti este prea mica! -Dar tie nimica nu-ti convine! -De ce n-o luam noi pe aia, uite ce maneci dragute are! -Nu-mi place, eu o vreau pe aiaaaaaaaaaaaa! -Calmeaza-te, tembelo, se uita tot magazinu la noi! -Nu-mi pasa, eu vreau uniforma asta! -Incuiato, intelege k ti-e prea mica ca s-o porti! Pana la urma, cu greu, reusesc sa ii cumpar o uniforma de matase! Mi-am cheltuit economiile de-o viata! Va dati seama! Moaaammmaaa, si ce motor voiam sa-mi cumpar! Cand ma uit la uniforma aia, in vine s-o rup in bucati! Apoi la cina mama ne-a pregatit spanac cu muraturi. Sor-mea se uita la el ca la felu paispe, dar io ma uitam ca la felu intai, dupa o zi petrecuta cu Yukina iti vine sa mananci si ciorapi!